Ganduri rapide despre un articol cu securisti

Am citit articolul asta cu sufletul la gura, cam ca pe "Dragul meu turnator" a lui Liiceanu. Nivelul asta de supraveghere, care pare desprins din romane distopice sau thrillere hollywoodiene, a fost o realitate traita de parintii si bunicii nostri.


Au trecut doar 30 de ani si totusi de fiecare data cand citesc astfel de povesti, simt ca nu ma sperii destul si ca memoria colectiva s-a sters prea usor. Cumva, totul pare sa se fi intamplat intr-un trecut innegurat, desi multi dintre turnatorii si securistii de atunci au ajuns politicieni si oameni de vaza in societatea post-decembrista. Nu am reusit sa-i scoatem de acolo. Cu timpul, ei vor pleca cu picioarele inainte din viata publica, dar metehnele lor vor ramane.


Nu am studiat comunismul in scoala, am auzit doar povesti din familie, cu securisti, turnatori si batai in usa la orele mici din noapte. Acum cativa ani, m-am apucat de citit de capul meu si m-am speriat de cunostintele mele limitate in materie de comunism. Sunt curioasa cat timp va dura pana cand se va preda in scoli o istorie a anilor 1946-2000, care sa-i invite pe copii sa analizeze greselile acelor ani. Mi-e teama ca pana atunci, vom uita si nu va mai conta.