Cateva ganduri despre reforma fiscala anuntata de guvernul Dragnea-Grindeanu

Acum vreo doua saptamani, Olguta Vasilescu a anuntat pe contul sau de Facebook cateva dintre directiile unei noi reforme fiscale. In mare, schimbarile majore sunt urmatoarele:

• Calculul taxelor la nivel de gospodarie, spre deosebire de sistemul actual unde taxele se calculeaza la nivel individual. Acest lucru va permite deducerea unor cheltuieli la nivel de gospodarie (curatenie, sanatate, educatia copiilor etc).
• O introducere a unor rate diferentiate de taxare. Aceasta este o schimbare majora, intrucat cota unica actuala (16%) nu s-ar mai aplica, lasand locul unor cote diferentiate de 0% (pentru salarii de pana in 2000 RON) si 10% (pentru salarii de peste 2000 RON).
• In continuare, veniturile medicilor, cercetatorilor, IT-istilor si cele provenite din agricultura de subzistenta nu se vor impozita.

 
M-am uitat pe sarite la interviul pe care ministrul de finante Viorel Stefan l-a acordat jurnalistilor de la In fata ta. Inafara de faptul ca de-abia am auzit niste cifre din gura lui, a tot tinut sa spuna ca e vorba de un plan provizoriu si ca inca nu s-au estimat efectele economice ale acestei reforme. Cu toate acestea, reforma ar urma sa se produca din ianuarie 2018, ceea ce lasa Guvernului doar cateva luni pentru a veni cu niste planuri clare.
 
Presupunand ca aceasta reforma a fost bine gandita (si toate semnele de pana acum sugereaza ca nu e cazul), haideti sa ne uitam la cum arata economia romaneasca si sa vedem daca o astfel de reforma e o idee buna. 

Prima intrebare: cat de importante sunt taxele pe venit in Romania?
TL;DR: foarte. Vorbim de un sfert din taxele colectate in Romania.
 
In graficul de mai jos, am comparat Romania cu media europeana si o tara in care taxele sunt foarte mari (Olanda). Se poate observa ca in Romania, ponderea taxelor pe venit este mult sub media europeana: in 2015, acestea erau doar 6.6% din PIB, spre deosebire de 13% in UE28. 

Sursa: Eurostat

​​In urmatorul grafic, m-am uitat la ponderea tuturor taxelor si contributiilor sociale in PIB, pentru cele 3 categorii (UE28, Olanda, Romania). E destul de clar ca diferenta persista: in Romania, taxele sunt 28% din PIB, in timp ce media europeana e de 40%. Cu alte cuvinte, statul roman e mult mai sarac (si mai mic) decat in tarile vestice. 

Sursa: Eurostat
 
Pana aici, nimic nou: tarile bogate au state mai bogate si capacitate mai mare de a impune si colecta taxe. E bine sa tinem cont de aceste lucruri in dezbaterile care (sper ca) vor urma, intrucat Fiscul romanesc nu se poate compara cu cel german sau olandez. In plus, ma indoiesc ca Fiscul poate manca destul jaratec in urmatorii doi ani, devenind comparabil cu IRS-ul. 
 
Dat fiind ca in 2015 taxele pe veniturile personale erau 6.6% din PIB, iar taxele totale erau 28% din PIB, putem conclude ca this is a big deal: vorbim de aproape un sfert din totalul taxelor colectate in Romania.
 
A doua intrebare: care e distributia veniturilor in Romania?
TL;DR: avem foarte foarte multe venituri foarte mici: in 2013, 80% dintre venituri erau sub 1000 RON.
 
Desi am cautat vreo ora pe net niste date serioase despre distributia veniturilor in Romania, nu am reusit sa gasesc mai nimic (inafara de microdate de la Eurostat, care mi-ar fi luat ceva timp sa le prelucrez). Datele de mai jos sunt luate dintr-un raport din 2013 al Bancii Mondiale si ofera o idee despre cat de saraca si inegala este Romania. 

Sursa: World Bank, 2013. Labor Taxation in Romania: Issues and Reform Options.

80% dintre veniturile din Romania sunt sub 1000 RON (260 EUR) lunar. Aceste 80% dintre venituri platesc 17.9% din totalul taxelor pe venit.
 
Aproape o treime (32%) din taxele pe venit sunt platite de cei cu venituri intre 1000 si 3000 RON, care reprezinta cam 14.7% din totalul platitorilor de taxe.
 
Cei mai bogati 6.4% dintre romani, care au venituri de peste 3,000 RON anual, platesc 50% din totalul taxei pe venit.
 
Alta intrebare: cat ar costa taierea acestor taxe?
TL;DR: Foarte mult. O estimare initiala e cam de 3% din PIB. 
 
Acum, haideti sa facem cateva calcule rapide:

• Cei cu venituri sub 2000 RON nu vor mai plati deloc taxe pe venit. Asta inseamna ca Guvernul va pierde cu siguranta cei 18% platiti de catre cei cu venituri sub 1000 RON si estimez eu ca o treime din cei 32% platiti de cei care au venituri intre 1000 si 3000 RON. Totalul: 28.5% din totalul taxei platite acum nu va fi platit deloc. Cost (foarte foarte grosso-modo): 28.5% * 6% (ponderea taxelor pe venit in PIB) * 169  mld EUR (PIB 2016) = 2.9 mld EUR dintr-un foc (cu procentele din 2012, la nivelul PIB-ului din 2016). Tinand cont ca totusi salariile au crescut foarte mult in ultimii ani, presupun ca acest numar ar fi ceva mai mic.  In orice caz, este un cost imens, chiar daca ar fi doar 1 miliard de euro fata de 3 cat e in calculul acesta.
• Cei cu venituri de peste 2000 RON nu ar mai plati cota de 16%, ci doar 10%.  Asta inseamna ca 71.5% (100 – 28.5) din veniturile aduse de taxa pe venit vor fi afectate de aceasta scadere a taxei marginale. Daca inainte totalul era de 7.25 mld EUR (71.5% * 6% ponderea taxelor pe venit in PIB * 169 mld EUR PIB 2016), acum se vor pierde 6 puncte procentuale din taxa. Grosso-modo, vorbim de 7.25mld / 16 * 6 = 2.7 mld.
• In total, daca mentinem structura veniturilor si taxelor din 2012 si calculam utilizand PIBul din 2016, obtinem 2.7 + 2.9 = 5.6 mld EUR, sau 3.3% din PIB. Aceste calcule nu sunt deloc precise, asa ca e posibil sa vorbim de mult mai putin. Cu toate acestea, putem fi siguri ca va fi o schimbare de anvergura, care va fi probabil foarte costisitoare. Nimic din ce am citit pana acum nu-mi sugereaza ca Guvernul a analizat atent consecintele unei astfel de reforme

 
Concluzii

• Desi sunt adepta impozitului cu cote diferentiate (acest articol trece in revista motivele teoretice pentru care cota unica este un instrument inferior cotelor diferentiate ), nu cred ca aceasta reforma a fost bine gandita. Mai mult, va fi foarte scumpa, intr-o perioada cand economia este in crestere. O astfel de politica prociclica pare prost temporizata, chiar daca ar fi bine gandita si executata.
• Ideea cresterii nivelului de progresivitate a sistemului de taxare din Romania este binevenita. Daca introducerea cotei diferentiate este imposibila din pdv politic (cu exceptia cazului cand toate cotele ar scadea, cum e in cazul acestei reforme), putem discuta despre sisteme de tax credits pentru cei mai saraci romani. 
• Din moment ce calendarul implementarii reformei este foarte strans, ma astept sa fie mult haos in momentul deadlineului declaratiilor. Pana acum, nu avem motive sa credem ca statul roman este capabil sa implementeze un sistem eficient de taxe online, care sa functioneze ireprosabil peste mai putin de 2 ani. Daca nici asta nu merge din cauza ineficientelor administrative, ar trebui sa reformam mai intai ANAF.
• Prin mutarea responsabilitatii platii si a calculului taxelor de la angajator la angajat si schimbarea datei pana la care trebuie platite taxele, statul roman va crea o gaura imensa la buget (chiar daca va fi temporara). In primul an, romanii vor plati taxele la inceputul lui 2019, ceea ce inseamna ca in 2018, statul roman nu va colecta taxele pe venit. Practic, 2018 va fi un mare semn de intrebare in ceea ce priveste veniturile statului, asa ca ma astept ca deficitul bugetar sa creasca semnificativ. Guvernul poate sa foloseasca aceasta reforma pentru a creste deficitul in alte scopuri, spunand ca veniturile vor veni in anii urmatori. Astfel, nota de plata va veni in viitor, cand probabil actualul Guvern nu va mai fi la putere. Astfel se pot castiga puncte de imagine pe termen scurt, spunand ca au crescut veniturile.
• Pentru ca Romania sa mentina un deficit bugetar de sub 3% din PIB, eu vad cateva posibilitati prin care se va putea achita nota acestei reforme:
  • Scaderea si mai drastica a investitiilor publice
  • Cresterea altor taxe, care sunt si mai greu de colectat si vor creste nivelul de ineficienta al sistemului fiscal
  • Cresterea nivelului taxelor pe venit, in ciuda anunturilor facute de pana acum. Utilizand mecanismele implementate pentru aceasta reforma, nu ar fi greu sa se creasca cota maxima de la 10% la 15-20%. 

         Nu cred ca vreuna dintre alternativele de mai sus este binevenita, motiv pentru care consider ca Ministerul de Finante ar trebui sa se uite la alte posibilitati de reforma (incepand cu eficientizarea ANAF, implementarea unui sistem de plata online a tuturor taxelor si terminand cu tax credits).