Gânduri despre un partid ideal

2/7/2017

În ultimul an și jumătate, am descoperit resurse de bunăvoință și energie care nu credeam că ar fi posibile în România. Am văzut oameni care sunt dispuși să dea din timpul sau banii lor ca să susțină o idee sau un proiect în care cred. Acești oameni sunt conștienți că singura soluție pentru o societate mai bună, mai prosperă și mai corectă este implicarea lor în viața cetății, fie în societatea civilă sau în partide politice.

Acestea fiind spuse, simt tot mai acut nevoia unei opoziții adevărate în peisajul politic românesc. După absența asurzitoare a PNL-ului și bâlbele lui Nicușor Dan, e destul de clar că partidele actuale nu au nivelul necesar pentru a direcționa energia existentă în generația mea (23-35 ani) sau cea rămasă părinților mei. De aceea, n-am avut somn și am început și eu să visez cu ochii deschiși la un partid care m-ar convinge pe mine să-l votez din inimă și creier. Vă prezint câteva idei rapide, poate printr-un brainstorming comun putem să cristalizăm niște idei clare.

Vă spun de pe acum că în mod normal, eu mă consider un om de centru-stânga, deși n-am votat niciodată PSD (și la cum merg lucrurile, nici nu o voi face foarte curând). Anii de stat în Olanda mi-au arătat că un stat social eficient poate eradica sărăcia și poate asigura fiecărui cetățean un trai decent. Mai important decât atât, sunt ferm convinsă de importanța mobilității sociale (prin finanțarea politicilor de sănătate și educație) și de faptul că aceasta ar trebui să fie una dintre prioritățile politicilor publice.

Aceste deziderate nu exclud inițiativa privată: consider că piața (cu adevărat) liberă este un mecanism eficient de alocare a resurselor, iar rolul statului este de a diminua (și nu elimina) inechitățile care pot apărea într-un astfel de sistem, de a crea cadrul instituțional necesar unei economii de piață funcționale și de a oferi bunuri publice (infrastructură, apărare etc).

Prioritatea 1: crearea unui cadru legal propice dezvoltării economice

Direcția 1 (nu-s jurist, so feel free to add): egalitatea tuturor în fața legii, independența justiției, controlul democratic asupra serviciilor secrete, predictibilitate legislativă (fără schimbări ale legilor importante de pe azi pe mâine), transparență în procesul legislativ (vot electronic la vedere în Parlament, dezbateri publice anunțate cu destul timp înainte, încurajarea studiilor de impact independente).

Prioritatea 2: crearea unui cadru administrativ propice dezvoltării economice

Direcția 1: transparență în procedurile de angajare la stat, publicarea tuturor grilelor de salarizare, numirea, evaluarea și remunerarea managerilor pe criterii de competență clare, publice, stabilite ex-ante. Responsabilizarea angajaților din sistemul de administrație publică, atât prin răspundere legală (acolo unde are sens), cât și prin interzicerea accesului persoanelor condamnate penal pentru corupție la funcții unde ar avea dreptul de a decide ce se face cu banii. Acest ultim punct pare destul de drastic, deci aș vrea să știu dacă poate avea consecințe neașteptate.
Direcția 2: crearea unei birocrații eficiente, care să minimizeze costul interacțiunii cu statul. Printre acestea, se include utilizarea la scară largă a serviciilor de e-government (pentru obținerea adeverințelor și autorizațiilor, plata taxelor, înscrierea copiilor în școli etc). Continuarea proiectului de tăiat hârtii, mai ales pentru mediul de afaceri.
Direcția 3: gestionarea banilor publici trebuie făcută cât mai eficient și transparent. Astfel, achizițiile publice trebuie făcute în baza unor calcule economice care să includă proiecții pe termen mediu-lung. În cazul reformelor de anvergură, este nevoie de studii de impact, dezvoltarea de proiecte pilot și încurajarea metodelor științifice de impact assessment.

Presupunând că acest partid ideal ar reuși să oprească furtul din bani publici implementând prioritățile 1 și 2, putem discuta despre prioritățile de investiții. Din păcate, multe dintre propunerile pe care le-am scris mai jos nu se pot implementa fără un control strict asupra fondurilor publice: sunt foarte multe investiții care trebuie făcute în România și corupția generalizată crește costurile acestor proiecte. Mai mult, incompetența, combinată cu interesele corupte, poate duce la crearea unor proiecte-mamut, risipă de bani și rezultate proaste. Prioritatea trebuie să fie curățarea felului în care sunt utilizate fondurile publice și schimbarea noastră, a societății, la nivel de discurs: statul suntem noi, iar cei care fură de la stat fură din buzunarele noastre.

Prioritatea 3: crearea unei infrastructuri care să ajute dezvoltarea economică

Direcția 1: crearea unei rețele naționale de autostrăzi în următorii 10 (maxim 15) ani. Da, asta include neapărat și o autostradă către Moldova. Nu pentru că sunt eu de acolo, ci pentru că ignorarea celei mai sărace zone din România în timp ce celelalte se dezvoltă accelerat va duce la tensiuni de ordin social și politic. Moldova este granița estică a UE, iar dezvoltarea economică durabilă (și echitabilă) este și o strategie pentru a limita influența populismului naționalist-xenofob prin această zonă.
Direcția 2: dezvoltarea transportului în comun, în special în orașele mari. Acest lucru va ajuta la scăderea congestiei și le va elibera locuitorilor acestor zone timp prețios. Nu trebuie uitată infrastructura feroviară, care e vai și amar de ea.

Prioritatea 4: pregătirea forței de muncă a viitorului prin reformarea educației

Direcția 1: reformarea sistemului de învățământ pre-universitar în așa fel încât să elimine analfabetismul (inclusiv pe cel funcțional). Nu putem discuta despre gândire critică, dezvoltare durabilă și rezistență la manipulare în condițiile în care există zone din țară unde oamenii de-abia silabilesc.
Direcția 2: reformarea sistemului universitar prin creșterea nivelului de predare și a calității cadrelor didactice. Angajările și promovările trebuie făcute pe baza unor criterii clare de competență (publicații, evaluările din partea studenților etc). Aplicarea unei politici de toleranță zero față de plagiat, oriunde ar avea acesta loc. Există multe exemple de bune practici, chiar și în estul Europei, dar este nevoie de voință politică.
Direcția 3: construcția unui sistem public de grădinițe și creșe, capabil să gestioneze educația timpurie. Acest sistem ar ajuta mult la dezvoltarea profesională a părinților (în special a mamelor de copii mici) și ar asigura copiilor un start bun în viață.
Direcția 4: crearea unui institut independent de științe ale educației, unde să se facă studii științifice legate de diferitele metode de îmbunătățire a educației din România.

Prioritatea 5: crearea unui sistem de sănătate funcțional și performant

Direcția 1: construcția unor spitale universitare mari, moderne, în câteva mari orașe. Vorbesc despre spitale mari întrucât acestea ar acoperi tot necesarul de specializări într-un singur campus și astfel am evita situațiile de tipul Moartea Domnului Lăzărescu, când pacienții sunt plimbați de colo-colo cu Ambulanța între spitale. De asemenea, vor trebui construite și niște spitale orășenești, care se vor ocupa de cazurile mai puțin complicate și vor deservi și zonele rurale. În orice caz, trebuie impuse standarde draconice de igienă.
Direcția 2: reformarea sistemului de asigurări de sănătate, pentru a transparentiza cheltuielile și a permite standardizarea metodelor și costurilor medicale. Există multe sisteme funcționale, de la modelul asigurărilor private ultra-reglementate din Olanda, până la sistemele 100% publice din Spania sau Franța. Toate au în comun medicii de familie ca gate-keepers ai specialiștilor, manuale de practică pentru doctori, adeziunea obligatorie și standarde de cost.

Prioritatea 6: creșterea mobilității sociale, măcar în cazul noilor generații

Direcția 1: În următorii zece ani, ar trebui să micșorăm rata abandonului școlar cel mult până la targetul de 11.3% setat de strategia Europe 2020 a Uniunii Europene. Trebuie înțelese motivele abandonului școlar și create strategii eficiente care să rezolve aceste probleme. De exemplu, dacă lipsa banilor este motivul principal pentru care copiii abandonează școala, se pot implementa sisteme de ajutor social condiționate de venit și de nivelul de educație al copiilor. Dacă abandonul este cauzat de starea precară a familiei (violență, alcoolism, neglijență etc), se poate discuta despre internate sau alte soluții. În orice caz, trebuie să ne gândim întotdeauna la cauze și efecte și politicile care pot să rezolve problemele societății în care trăim.
Direcția 2: asigurarea unui sistem echitabil de finanțare a studiilor universitare. Sistemele de cămine universitare și existența locurilor de la buget mi se par pași în direcția bună, dar trebuie să ne asigurăm că aceste programe sunt administrate eficient, în interesul studenților. Un sistem de burse dublu condiționate (de merit și nevoi financiare) poate fi o altă metodă de încurajare a elevilor inteligenți și muncitori, dar săraci, să urmeze o facultate.

Prioritatea 7: crearea unui sistem fiscal echitabil

Direcția 1: creșterea progresivității sistemului de taxare din România și taxarea tuturor surselor de venit (inclusiv cele din investiții, capital, proprietăți, chirii etc, dar nu neapărat cu aceeași rată). Această creștere a progresivității poate fi făcută în mai multe feluri: prin crearea unui sistem de tax credits (inclusiv EITC) pentru anumite categorii sau prin renunțarea la cota unică în favoarea unor cote diferențiate în funcție de venit.
Direcția 2: creșterea eficienței ANAF, a ratei de colectare a taxelor și valorificarea bunurilor confiscate.

Conform unui studiu al Băncii Mondiale din Noiembrie 2013, marea majoritate a românilor (78.9%) au raportat venituri taxabile de sub 1000 RON. Este normal ca cei cu venituri mai mari (deși nu foarte mari, comparativ cu restul Uniunii Europene) să nu susțină creșterea taxelor, atâta timp cât nu văd rezultatele banilor lor. Astfel am ajuns la un sistem fiscal aproape regresiv, în care cei cu venituri mici plătesc taxe, iar cei cu venituri mai mari, care nu sunt plătiți doar cu salariul, plătesc în medie o rată mai mică. Dacă dorim “o țară ca afară“, va trebui să fim dispuși să ne plătim taxele și să stăm cu ochii pe cei care ne administrează banii.

Prioritatea 8: continuarea direcției vestice ( UE-SUA ) a României

Direcția 1: Continuarea parcursului României în UE. Mi se pare că, deși românii încă trebuie să învețe cum să-și apere interesele în mod eficient la Bruxelles, parcursul european al României trebuie să continue. Uniunea Europeană este singura șansă reală de dezvoltare a României și mi-e greu să-i iau în serios pe cei care susțin apropierea de vecinii noștri estici în detrimentul parteneriatului cu UE. Predictibilitatea instituțională cerută de UE, susținerea oferită reformelor din justiție, fondurile europene și mecanismele de transparență sunt niște pârghii care pot fi folosite pentru a dezvolta România. Alternativa la presiunea aceasta se vede în Republica Moldova: sărăcie, corupție și un cerc vicios de disperare și resemnare.
Direcția 2: Continuarea parcursului României în NATO.

3 Comments

Nicoleta

2/12/2017 01:12:00 pm

Salut Alex! Aș avea câteva lucruri de adăugat la ceea ce ai scris mai sus:
1. Transparență în procedurile de angajare la stat: aici aș adăuga și trasparență in numirea membrilor consiliilor de administrație din companiile de stat. Selecția pe un asemenea post ar trebui realizata după anunțarea în mod public, pe cât mai multe canale de comunicare (inclusiv ejobs, linkedin etc) a acestor posturi. Merită încurajată repatrierea românilor cu experiență în acest domeniu care lucrează în străinătate. Altfel, circulam aceeași oameni dintr-un CA al unei companii în altul fără a îmbunătății cu nimic guvernanța corporativă.
2. Analizarea serioasa și rapidă a profitabilității si management-ului companiilor de stat. Solutia CEO-ului strain nu a dat roade după părerea mea, iar situația CFR de exemplu se deterioreaza vizibil (vorbin din experiența mea de calător). Trebuie găsite rapid soluții pentru recăpătarea profitabilității acestor companii - eventual privatizarea lor.
3. Reînființarea învățământului profesional. O problemă cu care se confruntă în acest moment firmele din România (și nu numai, Ungaria este un alt exemplu) este lipsa forței de muncă calificată tehnic. Unele firme și-au înființat propriile școli de ucenici, dar ar fi mai bine ca inițiativa să fie susținută și de un învățământ profesional de stat cu o curiculă stabilită prin consultare cu firmele și cu nevoia acestora de forță de muncă.
4. Monitorizarea atentă a oportunităților de angajare a absovenților facultăților din diferite domenii. Statul finanțează în prezent așa numite fabrici de diplome, învățământ universitar și chiar postuniversitar de slabă calitate, urmat în special pentru avansarea în poziții în cadrul administrației de stat centrale și locale. Legat de aceasta, avansarea în diverse poziții în sistemul de stat nu ar mai trebui să se bazeze pe canitatea de diplome și cursuri urmate (vezi doctorate plagiate).
5. Legat de punctul 3, invățământul profesional: găsirea unei metode de integrare pe piața muncii sau în educație a tinerilor care nici nu studiaza, nici nu muncesc (NEET- Not in Education, Employment or Training). Ministerul Muncii a identificat 600.000 de asemenea tineri - mai urmează să găsească soluții pentru recalificarea lor sau integrarea pe piața muncii.
6. Implementarea pachetului anti-saracie discutat in 2016. Acest program intentioneaza să dea un cadru centralizat unor inițiative derulate deja de diverse ONG-uri. Accesul la fonduri europene ar fi mai facil prin aceasta centralizare. Nu știu exact in ce stadiu este acest pachet, daca va mai fi continuat sau nu de noul guvern. In acest pachet sunt integrate și masuri de prevenire a abandonului grădiniței care previne la rândul său abandonul școlar.
7. Creșterea mobilității teritoriale a forței de muncă. Există zone cu șomaj extrem de redus în Romania (Timișoara - 1%) și zone cu șomaj ridicat (peste 13%). În 2016 s-a introdus o primă de relocare considerabilă - nu i s-a facut o foarte mare publicitate și nici nu mai știu daca este în vigoare în prezent. Plus a fost introdusă o primă de reintegrare pe piața forței de muncă - un soi de ETIC să zicem. Ori nu a fost popularizate aceste măsuri, ori oamenii continuă să stea pe asistență socială - efectele nu s-au prea vazut... Desigur, problema mobilității teritoriale este direct legată de infrastructura de foarte proastă calitate din România.

O observație: "Un sistem de burse dublu condiționate (de merit și nevoi financiare) poate fi o altă metodă de încurajare a elevilor inteligenți și muncitori, dar săraci, să urmeze o facultate." Există deja un asemenea sistem, întrebarea este desigur dacă trasferurile sunt suficient de mari pentru a-și atinge scopul.

Punând cap la cap ideile tale și ideile mele (și poate vor urma și altele) sunt multe de făcut și e destul de greu. Cred că s-au implementat destule măsuri bune în 2016 sub guvernul Cioloș, dar nu știu dacă ele vor fi mențiunte și completate cu alt

Alexandra Rusu link

3/3/2017 10:32:02 pm

Buna, Nicoleta! Multumesc mult pentru comentariu, sunt de acord cu majoritatea lucrurilor punctate de tine :).

*1. Transparenta in numirea membrilor consiliilor de administrație din companiile de stat*: de acord. Transparenta trebuie sa fie unul dintre principiile de baza a managementului companiilor de stat (stiu, se spune asta de foarte multa vreme, dar este adevararat). De aceea, orice companie/institutie in care statul este stakeholder principal trebuie sa adere la aceste criterii.

*2. Analizarea serioasa și rapidă a profitabilității si management-ului companiilor de stat*: de acord, partial :). Multe dintre aceste companii deservesc functii sociale, care trebuie analizate concomitent cu profitabilitatea. Nu stiu daca s-a facut vreodata o astfel de analiza de cost vs beneficiu pentru o companie de tipul CFR, desi cu siguranta ar fi trebuit: intr-adevar, exista rute care nu sunt profitabile, dar deservesc populatia unei anumite zone. Din cate stiu eu, peste tot in lume companiile primesc subventii pe astfel de tronsoane, pentru a asigura accesul persoanelror din zonele respective.

De-capusarea companiilor de stat, alaturi de instalarea unui management profesionist si setarea de target-uri clare (atat financiare, cat si de natura politica/economica) sunt primii pasi de urmat, in viziunea mea.

Sunt de acord ca instalarea unui manager strain care nu are nimic de-a face cu compania nu este o solutie care a functionat in trecut (Tarom, anyone?). Nu ma deranjeaza ideea aducerii managerilor din mediul privat (atat din tara cat si din strainatate) in sectorul public, atata timp cat acestia au targeturi clare si destula putere de decizie in companie incat sa o poata reforma.

*3+5. Reînființarea învățământului profesional* + *reintegrarea celor din categoria NEET pe piata muncii*: de acord, in principiu. Desfiintarea invatamantului profesional a fost o greseala din partea lui Andronescu. Cu toate acestea, cred ca aceasta masura nu va fi suficienta pentru cresterea nivelului de educatie din Romania.

In urmatorii 20-30 de ani, probabil multe dintre locurile de munca low-skilled vor fi automatizate, iar oamenii vor trebui sa se recalifice. Daca tot vom crea un sistem de scoli profesionale de la 0 (ca nah, au trecut aproape 10 ani de la desfiintarea celui vechi), va trebui ca noua curicula sa puna accentul pe invatarea continua si nu doar pe perfectionarea aceluiasi skill.

Prin colaborarea cu firmele de profil, scolile profesionale pot mentine programa actualizata la nevoile pietei de munca. De aceea, un sistem clar de elaborare a programei impreuna cu reprezentatii asociatiilor patronale/de profil ar ajuta enorm.

*4. Monitorizarea atentă a oportunităților de angajare a absovenților facultăților din diferite domenii:* complet de acord. Am impresia ca si Olanda are un sistem prin care taie banii facultatilor care nu creeaza absolventi "angajabili".

*6. Implementarea pachetului anti-saracie discutat in 2016.*: complet de acord. E un semn bun ca inca mai exista siteul antisaracie.mmuncii.ro. Voi mai face niste research despre pozitia guvernului Grindeanu.

*7. Creșterea mobilității teritoriale a forței de muncă.*: complet de acord. Inca o explicatie pentru mobilitatea scazuta este faptul ca majoritatea romanilor sunt proprietarii caselor in care locuiesc, astfel ca le este greu sa se mute intr-o zona mai dezvoltata, unde probabil nu si-ar permite o casa.

Infrastructura proasta si nivelul scazut de educatie si informare de la sate scad si mai mult sansele ca persoanele din zonele cu somaj ridicat sa fie informate in legatura cu locurile de munca din zonele mai dezvoltate.

In legatura cu sistemul de burse: de acord, cuantumul bursei trebuie sa asigure studentului un trai decent (cautand cuantumul burselor de la ASE, n-am gasit decat documentul asta, care m-a enervat cumplit si nu m-a luminat deloc: http://social.ase.ro/Media/Default/Page/Metodologie%20burse%20an%20univ.2016-2017.pdf )

Sorin link

7/30/2018 05:04:49 pm

Draga Alex, dintre cele expuse de tine m-as opri la sanatate, pentru ca subiectul imi este mai comun, insa totul se leaga.
Problema cea mare a sistemului sanitar nu este nici numarul spitalelor mari nici igiena. Problema esentiala este finantarea. Nu trebuie sa gindesti limitat - mai multi bani pentru sanatate, ci gasirea unui model de finantare pe termen lung, 15-20 de ani, ca sa permita cumva umplerea gap-ului dintre asteptari (identice cu cele din Olanda, spre exemplu) si resurse - care sunt de 10(zece) ori mai mici pe cap de locuitori, comparativ cu modelul propus. Modelul de finantare mai trebuie sa tina cont de ceva (la fel ca oricare din domeniile bugetate de stat) - nu are rost sa te vaiti ca in Romania se aloca 4-5% din PIB pentru sanatate si in Germania/Olanda 12% cit timp nu ne uitam si la % ocupat de bugetul de stat din PIB - 33% la noi, 55% in Germania (basca PIB de 4-5 ori mai mare!!). Noi avem un model de finantare rudimentar si insuficient iar schimbarile nu se pot face peste noapte insa nici ce si cum vrem sa schimbam nu stim.

Your comment will be posted after it is approved.

Gânduri despre un partid ideal

Leave a Reply.

Author

Archives

Categories